Ieri am fost din nou în Parcul Circului, unde am auzit ca ar fi fost cea mai toridă zi, cu un record de vreo 45 de grade, semn că soarele îşi face de cap (la el nu e deloc criză). Nu e de mirare că stăpânul unui câine de luptă îl punea pe acesta să aporteze din lac. Dresaj acvatic sau răcorire de urgenţă, cert e că patrupedul a dat un adevărat show, ducându-se după sticle de bere mai ceva ca cel mai înrăit alcoolist bucureştean. Stăpânul câinelui se plângea că animalul său de companie puţea îngrozitor când ieşea din lac. Oare ce se aştepta de la o baltă în clocot unde ţestoasele ce înotau vlăguite se găteau asezonate cu mătasea-broaştei?
M-am întâlnit din nou cu patronul de ponei. Auzind că i-am trecut copitatul pe net m-a întrebat dacă nu pot să-i fac un site. Eu, ca să îl plimb cu vorba, l-am întrebat în ce scop. El mi-a zis că vrea să-şi facă reclamă la afacere, respectiv plimbatului copiilor prin parc cu mini-trăsura, căci fie că stă, fie că merge, poneiul toacă, adică trebuie să mânânce. Eu, uşor în derâdere, l-am întrebat de ce nu-i dă fân din parc, că iarba fusese pârjolită şi mirosea a parfum de fân îmbătător peste tot. El s-a simţit jignit: cum să-i dea poneiului fân cu seringi? În primul moment nu am înţeles. Dar se referea la cei care se drogau şi aruncau instrumentul în spaţiul verde. A trecut vremea când te drogai doar cu parfumul fânului!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu